În primele 2–3 zile de la întreruperea aportului alimentar, organismul începe să consume rezervele de glicogen stocate în ficat. Pe măsură ce aceste rezerve se epuizează, nivelul glicemiei scade treptat, ajungând de regulă în jurul valorii de 70 mg/dl.
Această scădere a glicemiei determină reducerea secreției de insulină, hormon produs de pancreas, iar organismul începe să utilizeze o altă sursă de energie: grăsimile din țesutul adipos.
Cum apare cetoză în timpul postului
În aceste condiții, organismul eliberează acizi grași din depozitele de grăsime. La nivelul ficatului, acești acizi grași sunt transformați în corpi cetonici (cetone), care devin o sursă alternativă de energie pentru organism.
Printre acești corpi cetonici se află:
- beta-hidroxibutiratul
- acetoacetatul
- acetona
Dintre aceștia, beta-hidroxibutiratul reprezintă una dintre cele mai importante surse de energie pentru creier în perioada postului.
Cetoză – un mecanism natural de supraviețuire
Cetoză este considerată un mecanism metabolic important în evoluția umană, deoarece a permis supraviețuirea în perioadele în care hrana era limitată.
Așa cum afirma cercetătorul Gary Taubes:
„Putem defini această cetoză ușoară ca pe o stare normală a metabolismului uman atunci când postim. În acest sens, cetoză este nu doar o stare naturală, ci și una sănătoasă.”
Rolul hormonului de creștere și al BDNF
În timpul postului, scăderea moderată a glicemiei stimulează eliberarea hormonului de creștere de către hipofiza anterioară.
Acest hormon poate stimula producția de BDNF (Brain Derived Neurotrophic Factor) – un factor neurotrofic implicat în:
- protecția neuronilor
- formarea de noi conexiuni neuronale
- menținerea funcțiilor cognitive
În perioada de post, creierul începe să utilizeze cetonele ca sursă principală de energie, în locul glucozei.
Eficiența energetică a cetonelor
Cetonele reprezintă o sursă eficientă de energie pentru organism. Studiile sugerează că organe precum:
- creierul
- inima
- sistemul muscular
pot utiliza energia provenită din cetone într-un mod foarte eficient în anumite condiții metabolice.
Dieta ketogenică
O dietă ketogenică este caracterizată printr-un aport energetic provenit în mare parte din grăsimi (aproximativ 80–90%), iar restul de calorii provin din proteine și carbohidrați.
În anumite situații metabolice, o mică parte din energia necesară organismului poate proveni și din metabolizarea unor proteine deteriorate metabolic.
Fenomenul de glicare
Un proces biochimic important în organism este glicarea, care reprezintă legarea moleculelor de zahăr de proteine. Această reacție este cunoscută și sub numele de reacția Maillard.
Prin glicare se formează produși finali de glicare avansată (AGE – Advanced Glycation End Products).
Acești compuși pot determina:
- rigidizarea fibrelor proteice
- reducerea funcționalității proteinelor
- formarea de legături încrucișate între proteine deteriorate
Nivelurile ridicate de produse AGE sunt asociate în unele studii cu:
- declin cognitiv
- afectarea funcției renale
- procese de îmbătrânire accelerată
Din acest motiv, numeroși cercetători caută metode de a reduce formarea acestor compuși.
Rolul postului în reducerea glicării
Prin menținerea unei glicemii mai scăzute în timpul postului, procesul de glicare a proteinelor poate fi redus.
Astfel, poate scădea și acumularea proteinelor deteriorate în țesuturi.
Unele ipoteze sugerează că aceste mecanisme ar putea contribui la reducerea riscului unor boli degenerative.
Efectele asupra sistemului digestiv
În timpul postului sau al unui regim ketogenic, sistemul digestiv intră într-o stare de repaus funcțional, caracterizată prin:
- reducerea motilității digestive
- scăderea secrețiilor digestive
- reducerea secreției de insulină
În aceste condiții, glicemia tinde să rămână stabilă la valori relativ scăzute, în jur de 60–65 mg/dl.
Posibile implicații în bolile degenerative
Menținerea unor valori mai scăzute ale glicemiei poate contribui la reducerea procesului de glicare și implicit la diminuarea acumulării proteinelor deteriorate.
Unele ipoteze sugerează că aceste mecanisme ar putea influența procesele implicate în apariția unor boli degenerative, inclusiv prin reducerea acumulării de amiloid.
Cetoză și cercetările privind cancerul
Există cercetări care analizează rolul metabolismului în dezvoltarea anumitor tipuri de cancer.
De exemplu, Dr. Giulio Zuccoli, de la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh, a studiat potențialul dietei ketogenice în tratamentul glioblastomului.
Ipoteza de lucru este că unele celule tumorale utilizează predominant glucoza ca sursă de energie și nu pot utiliza eficient cetonele.
Aceste cercetări sunt încă în desfășurare și reprezintă un domeniu activ de studiu în medicina metabolică.
Concluzie
Postul cu apă determină o serie de adaptări metabolice, printre care:
- consumul rezervelor de glicogen
- utilizarea grăsimilor ca sursă principală de energie
- producerea corpurilor cetonici
- stabilizarea glicemiei la valori mai scăzute
Aceste procese reprezintă mecanisme naturale prin care organismul se adaptează la lipsa temporară de aport alimentar și își poate optimiza funcționarea metabolică.